- a face o confuzie
- to make a mistake / a confusion.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a face o confuzie
Look at other dictionaries:
încurca — ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. 1. tranz. 1. A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor. ♦ (pop.) A călca în picioare fâneţele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuia o urmărire,… … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… … Dicționar Român
bucura — BUCURÁ, búcur, vb. I. refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacţie. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (peior.) A râvni la...; … Dicționar Român
îngăima — ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I. 1. tranz. A rosti cu greutate, nedesluşit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. refl. (reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [prez. ind. şi: îngáim, îngăimez] – et. nec. Trimis de va … Dicționar Român
împinge — ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. tranz. A mişca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. tranz. A face să înainteze; a duce, a… … Dicționar Român
ghem — GHEM1, gheme (ghemuri), s.n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de aţă, de lână etc.). ♢ expr. A face ghem = a) a depăna în formă de ghem1 (1); b) a face mototol (1). loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a… … Dicționar Român
dambla — DAMBLÁ s.f. 1. (pop.) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, năbădăi. 2. fig. (fam.) Chef, poftă, pasiune. – Din tc. dambla. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DAMBLÁ s. v. apoplexie, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason,… … Dicționar Român
fleci — s.f. pl. (În expr.) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleşcăi, (reg.) a (se) fleci. – Probabil din *fleacă, cf. fleică. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. şi … Dicționar Român
speria — SPERIÁ, spérii, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa. ♢ expr. (refl.) Se sperie şi de umbra lui, se spune despre o fiinţă foarte fricoasă. 2. tranz. A face ca o fiinţă sau un grup de… … Dicționar Român
strecura — STRECURÁ, strecór, vb. I. 1. tranz. A trece un lichid printr o strecurătoare, printr o sită, printr o ţesătură pentru a l separa de părticelele solide sau de corpuri străine şi pentru a l limpezi, a l face omogen. 2. refl. (Despre lichide) A… … Dicționar Român
